Mehala

Descriere

PREZENTARE CARTE

Aceste texte despre Mehala schiţează, întâi, definesc, mai apoi şi configurează, în cele din urmă, o mitologie locală. Este vorba despre o mitologie paradoxală, deopotrivă evidentă, ca toate sistemele exemplare pregnante, dar şi discretă, în măsura în care evocă o perioadă, aceea a primelor decenii ale comunismului românesc, în care expunerea publică a opiniilor nu este nici uzuală şi cu atât mai puţin recomandabilă. Caracterul paradoxal al cronotopului imaginat de Dan Negrescu rezidă şi în tensiunea dintre ideea subsidiară oricărei mitologii, potrivit căreia spaţiul pe care ea îl reglează este unul situat în centrul lumii şi Mehala perioadei evocate în texte, devenită cartier al Timişoarei, situată dincolo de cotul tramvaiului patru, un loc unde se pot ascunde cele mai diverse personaje, fiindcă el pare perfect necunoscut şi inaccesibil datorită marginalităţii sale.

Modalitatea textuală prin care se obţin aceste efecte pe planul imaginarului este scriitura frustă, sobră şi lacunară a unor texte esenţializate, de tipul povestirii. Lumea mitică a Mehalei se construieşte, astfel, din punerea alături a unor locuri şi situaţii care nu pot fi uitate.

(…) Din când în când însă, echilibrul se rupe intempestiv, prin întâmplările pe care le surprinde şi le povesteşte autorul, acestea devenind adevărate spărturi în timp, momente care marchează valorile şi memoria comunităţii. Povestite cel mai adesea de un autor omniscient, întâmplările Mehalei sunt comentate, uneori, de un personaj raisonneur, baba Buba, care observă, înţelege, raportează faptele la sistemele exemplare ale comunităţii, formulează interpretări care dau sens întâmplărilor şi le transformă din simple accidente în repere ale cronotopului mitic.

Mehala – o poveste este o carte a cărei lectură necesită timp, fiindcă ritmul lumii pe care o construieşte este unul lent, iar acest lucru reverberează în operă. Textele pe care le include sunt, la rândul lor, restrânse şi esenţializate, dar şi ele, odată citite, cer timp de reflecţie, fiindcă au, cel mai adesea, formatul de exemplum. Naraţiune explicită, care marşează pe juxtapunerea întâmplărilor, dar care, receptată în ansamblul său, transmite şi suficiente învăţături despre reperele valorice ale lumii ficţionale create, Mehala – o poveste evocă o lume a cărei proximitate este palpabilă şi confirmă un cronotop mitic.

Otilia Hedeşan