La Chanson du Mal-Aimé / Cântecul celui neiubit

24,15 lei

Titlu: La Chanson du Mal-Aimé / Cântecul celui neiubit

Autor: Guillaume Apollinaire

ISBN: 978-973-125-681-8

Anul publicării: 2019

Pagini: 86

Format: 15 x 21 cm

Categorii ,

Descriere

PREZENTARE CARTE

MERIDIANUL  ZERO

Nici gri, nici verde, meridianul Greenwich urma să fie scos din circulaţie. Cum se extrage din pavaj o veche şină de tramvai, aşa avea să i se-ntâmple acestui verde ce pălea… The green which fade, the green which droop, plângeau flaşnetele pe străzi, în cor, în grup, sau solitare, în timp ce vechiul meridian se destrupa treptat, în seară. „Un soir de demi-brume à Londres…”, cânta,-ntr-un colţ, pe Landor Road, poetul Alcoolinaire, pe când bătrânul meridian se dizolva în griul umed. Grilajele de primprejur erau, fireşte, ferecate, pentru a nu pătrunde gripa spaniolă,-n urbe, prematur. Întreg oraşul se grimase, cu anii, în culoarea grijii. – Guillaume nu-l cunoscuse, încă, pe „demonul logicii”, Juan Gris; dar sticlele din care bea băteau în verdele coclelii  (într-un, adică, vert-de-gris), ca şi în brunul analgezic, specific algei laminaria. Când se-adunau prea multe sticle, poeţii le lăsau să cadă în cada plină,-n care ele se scufundau, bolborosind, cu indolenţa unor lâncezi şi impasibile sargase: o gelatină-n vag balans, o carne de celenterate (meduze ori sifonofore), – singură frunza în derivă a câte unei etichete fiind de natură să prefacă pelagicul decor al băii într-unul, mai puţin exotic, al unei bălţi autumnale,-n septembrie ’903. Cu totul alta era, însă, grija poetului grizat.

Nici verde-gri ca Don Juan Gris, nici brun ca alga laminaria, lui nu-i păsa,-n grisaille-ul Londrei, de-un green which fade, de-un green is fading, – de fadeaway of our Greenwich. (Poetul nu ştia, de altfel, decât o brumă de engleză, precară ca o gleznă frântă, – atât cât să te treacă strada o caritabilă grizetă, când ţie ţi-ar plăcea să ţopăi, pe străzi, la braţ cu Annie Pleyden, pledându-ţi cauza pierdută.) Ceea ce,-n bruma londoneză, părea să-l preocupe, fără ca, totuşi, să-l îngrijoreze, era că griul are nuanţe, – că moarul gri al unei lady în semidoliu nu-i acelaşi cu al mătăsii ce-i îmbracă inseparabilul grimoar. Că cenuşiul Griselidei nu este al Cenuşăresei. Că bozaferul, cum spun turcii, e altceva decât gris fer-ul metropolei al cărei aer era, acum, irespirabil precum grizuul, pentru el, – care uita că avusese un rendez-vous (ratat), cu Annie, ante- sau post-meridian… Nici gri, nici verde, meridianul Greenwich.

 [Ş. F.]

Informații suplimentare

Autor

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „La Chanson du Mal-Aimé / Cântecul celui neiubit”

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Post comment